Credinta si genetica

Credintele religioase, ca parte a naturii umane, se afla adanc intiparite in creierul uman, totul fiind programat genetic inca de la aparitia noastra ca specie, sustin cercetatorii de la Universitatea Yale.

Cele mai clare dovezi se regasesc in perceptia copiilor asupra vietii si a convingerii lor ca mintea este separata de corp. O astfel de distinctie este cea care ne permite sa credem in supranatural, in zei sau in prieteni imaginari. „Toti oamenii au aceste convingeri. Ele se afla in circuitele din creierul nostru si nu dispar niciodata”, sustine profesorul Paul Bloom, psiholog in cadrul prestigioasei universitati americane. Pe masura ce imbatranim, incepem sa ne concentram mai mult pe dimensiunea morala a credintei si mai putin pe aspectele ei supranaturale, afirma autorii studiului. Cu toate acestea, in perioadele grele ale unei existente, tindem sa ne apropiem de aspectele supranaturale, fapt dovedit de numarul mare de oameni care se reintorc la credinta in momentele de criza. „Impartasirea credintelor religioase i-a ajutat enorm pe stramosii nostri, in special atunci cand trebuiau sa coopereze pentru a putea vana, a apara comunitatile sau a-i ingriji pe cei suferinzi. Astfel am reusit sa intrecem celelalte specii in cursa evolutionista”, concluzioneaza acelasi Paul Bloom. Deci daca sunt agnostica...inseamna ca nu`s normala:)))?