camin...

Incepand de azi sunt caminista.....asta imi da o stare de bine,sper sa intalnesc oameni noi,de treaba...In acelasi timp stiu ca o sa-mi fie dor de vechi prieteni(dar odata pe luna ii vad si o facem lata:P)Momentan o sa profit de saptamana asta de vacanta(incep pe 5 oct facultatea)...Yupiiiiiiiiiii sunt boboaca!!!!

Dragostea doare...

Dragostea doare cu adevărat. Nu o spun doar artiştii şi poeţii în operele lor, ci mai nou şi cercetătorii.
Noile tehnologii de scanare dovedesc că acea parte a creierului care procesează durerea fizică, tratează şi durerea emoţională.

La fel cum la unii oameni o rană fizică poate provoca o durere cronică de lungă durată, rezultatele ştiinţifice dezvăluie acum de ce unele persoane nu vor reuşi să treacă niciodată de dramele provocate de dragoste.

Potrivit cercetătorilor cele mai mari dureri sunt provocate de excluderea din societate şi anumite grupuri, de singurătate şi pierderea unei persoane iubite.

Dar poate suferinţa din dragoste să conducă în final la deces? Cercetătorii susţin că da, se poate muri din dragoste.

"Există un risc foarte mare de deces în primele luni de la pierderea persoanei iubite sau de la excluderea dintr-un grup, şi apare cu precădere în cazul bărbaţilor", susţine Martin Cowie profesor de cardiologie la Spitalul Brompton.
Cei privaţi de dragostea persoanei iubite sau separaţi de societate au şanse mult mai mari de a fi implicaţi în accidente, dar şi de a-şi pierde viaţa în urma unui atac de cord. Potrivit studiilor ştiinţifice, hormonii implicaţi în stresul cauzat de astfel de pierderi şi privaţiuni fac ca probabilitatea producerii unor astfel de evenimente să fie mai mare.

Informaţiile descoperite de oamenii de ştiinţă vor fi foarte folositoare pe viitor în identificarea şi tratarea celor, a căror durere emoţională are şanse mari să devină cronică, cauzând depresie şi chiar moarte.
sursa:http://www.realitatea.net

Fata galbena care rade...

Povestea a 2 parinti care nu stiu sa foloseasca calculatorul si trebuie sa comunice cu fiul lor din America:)))

Cele 7 minuni ale lumii...

Unui grup de studenţi i s-a cerut să recompună lista celor şapte minuni ale lumii, adaptată timpurilor pe care le trăim.Au existat multe diferenţe, dar iată lucrările care au obţinut calificative maxime:
1. Piramidele din Egipt
2. Taj Mahal
3. Marele Canion
4. Canalul Panama
5. Empire State Building
6. Basilica San Pietro din Roma
7. Marele zid chinezesc
În timp ce se citeau lucrările, profesorul a observat că o studentă încă mai scria.
Profesorul a întrebat studenta dacă are dificultăţi şi ea a răspuns: « E atât de greu să decizi, sunt atâtea minuni pe lume! « 
Profesorul a întrebat dacă o poate ajuta.Studenta a ezitat puţin şi apoi a răspuns: »cred că cele şapte minuni ale lumii sunt: »
1. a vedea
2. a auzi
3. a mângâia
4. a savura
5. A simţi
6. a râde
7. a iubi
Colegii au rămas tăcuţi. Aceste lucruri sunt aşa de simple încât nu ne dăm seama cât sunt de minunate!
Nu uita:Lucrurile preţioase nu pot fi cumpărate sau construite de om.!!

melancolie...

As vrea ca atunci cand te doare sa impartim aceeasi durere
as vrea sa ma lasi sa te fac sa gemi de placere
imi doresc sa trec prin razboi in doi, noi doi, doi
copii care viseaza la soare dupa ploi, doua
suflete ratacite printre sperante
si o inima care va plange daca n-o vei tine in brate...
printre mii de ganduri grele usor simt ca zbor
pe de alta parte sunt momente in care n-ajung pana la nori
pe de alta parte tu esti soarele din zori
dar si intunericul cel rece care-mi da fiori
sunt mii de ganduri grele... cum trec peste ele
cand felul tau de a fi calca mereu pe aripile mele

am o inima care la doi se imparte
esti atat de departe... departe...

Departe esti si te-as vrea mai aproape
sa fii langa mine, tu, noapte de noapte...
vreau, cand te alint si tu sa ma alinti
vreau sa fim un intreg si sa nu ma minti...
adorm cu sarutul tau pe buze si ma gandesc
cum ar fi daca as putea sa nu ma mai trezesc
dar degeaba visez, visele-mi sunt spulberate,
dar as vrea cand ma trezesc, brusc, sa devina realitate...

Povestea copacului

Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos, cu ramurile intinse spre cer. Cand inflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui. Cand facea fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat.
Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat. (Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic. Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie).
Asadar, copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele. (Iubirea este intotdeauna gata sa se incline; egoul, niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.)
Asadar, ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire. (Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui ceva; egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva).
Baiatul a crescut. Uneori, dormea in poala copacului, alteori ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei. (Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil).
Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dansand cu ea, copacul se simtea fericit. Il aproba cu ramurile sale; canta in bataia vantului. Baiatul a crescut si mai mult. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit. (Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decat atunci cand altcineva il reconforteaza).
Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca prieteni. De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac. Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau: Vino, vino. Te astept. (Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva decat o continua asteptare).
Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita. Baiatul a crescut si mai mult, iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare. Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in afacerile sale lumesti. Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez?
Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: Asculta! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine.
Baiatul i-a raspuns: Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi doresc bani�. Egoul este intotdeauna motivat: Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o. (Egoul are intotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata).
Uimit, copacul i-a spus baiatului: “Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva? Iti ofer tot ceea ce am”. (Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat).
“Din pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. In schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra ii racoreste pe cei incalziti. Cand bate vantul, dansam si cantam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la fel de inraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.
Baiatul i-a spus: “Atunci, de ce sa vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de bani”. (Egoul cere intotdeauna bani, caci banii inseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa).
Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus: ‘Atunci, culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei obtine bani”.
Baiatul s-a luminat imediat la fata. S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit. (Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita. Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva. El nu poate simti decat nefericire).
Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani in schimbul lor.
Baiatul nu s-a mai intors multa vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii.
Copacul era trist. Tanjea dupa intoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu sanii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul. Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la piept si a se usura. Cam la fel tanjea si copacul nostru. Intreaga sa fiinta era in agonie.
Dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac.
Acesta i-a spus: “Vino la mine. Vino si imbratiseaza-ma”.
Barbatul i-a raspuns: “Termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte”.
(Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca).
Copacul a insistat: “Vino, mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine”.
Barbatul i-a raspuns: “Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?”
Copacul a exclamat: ‘O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa”.
Singurii care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi traiesc liber, in natura. Cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei.
“Noi nu traim in case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor.”
Fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate membrele de catre cel iubit. (Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este intotdeauna pregatita sa se ofere in intregime).
Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.
Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: ‘Vino, vino, iubitul meu’.
Timpul a trecut, iar barbatul a imbatranit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copac. Acesta l-a intrebat: “Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupa foarte, foarte mult timp”.
Batranul i-a raspuns: Ce poti face pentru mine? As vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. Pentru asta, am nevoie de o barca.
Fericit, copacul i-a spus: Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata, pentru a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta.
Omul a adus un ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.
Acum, din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte cu rabdare intoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si mereu, constient insa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata. (Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat).
Odata, m-am asezat langa ciot. Acesta mi-a soptit: Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori sa aflu vesti de la el! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit. Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj.
(Egoul nu intelege decat limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii).

trenul vietii....

L-am primit de la cineva mai de demult...si mi s-a parut interesant...uitati-va si dati-va cu parerea!!

trece timpu....

Ma simt din ce in ce mai batrana:|...S-A DUS SI LICEUL!!Ce repede am crescut!!Parca ieri eram clasa a9a si eram tare timida ,intrand pentru prima oara in curtea liceului!!Am un sentiment tare ciudat si inexplicabil...anu asta pentru mine scoala nu mai incepe pe 15 septembrie....e prima oara si probabil de asta am o stare "je ne sais quoi"....au trecut minunatii ani de liceu,cu baieramuri,chiul la ora de sport si engleza(nu erau tocmai orele mele preferate),barfele cu acceasi colega de 4 ani(oare cum m-a suportat saraca!!),certuri cu colegii(carora deja le simt lipsa)....urmeaza facultatea....oare cum va fi?cum vor fi colegii?oare o sa ma acomedez repede....?sunt intrebari care imi vin in minte...Astept cu nerabdare ziua de 1 octombrie,dar totusi imi va fi dor de prietenii mei de acasa,de oamenii care probabil o sa-i vad mai rar:(....de toate tampeniile pe care le-am facut impreuna(probabil vor mai fi si altele:P),de mama (care ma bate la cap,dar e tot mama),de varmea(care sta la mine de 6 ani si ma enerveaza zilnic),de Scrintina(prietena mea nebuna si vacuta),de Fostul om cu dreduri(actualmente omul cu un singur dred),de Mexicanu,de Fratica,de Batman,de Toderutz,de Cfo si fazele lui stresante in care isi cere scuze pana te ia sictirul,de Mihai si de Anduska lui,de Lallutza aia mica (50 kg uda si cu frigideru in brate,sfert de om,piticanie),pana si de Cristi,un copchil tampit ce bate in tobe ca un nebun,....de toti cunoscuti si prietenii mei...Oare peste ceva timp isi vor mai aminti de mine?Eu sper sa da....DE VOI NEBUNILOR O SA-MI FIE DOR SI N-O SA VA UIT NICIODATA!!VA PUP SI VA IUBESC!!

ma enerveaza...

Uneori ma enerveaza sa vad ca sunt inconjurata de oameni superficiali.pentru unii conteaza doar fizicul,nu conteaza pentru ei personalitatea.Nu pot sa inteleg cum pot exista astfel de oamenii.Frumusetea e trecatoare,oamenii ar trebui apreciati pentru sufletul lor,daca ne sunt aproape la bine si la rau nu numai dupa aspectul fizic.Un alt factor de stres ar fi lumea agitata in care traim,uneori simtim ca parca nu ne ajunge timpul,ziua parca e prea scurta.Ma streseaza atunci cand imi suna telefonul in timpul noptii si e un numar necunoscut,vecinul de la 3 cand asculta manele la maxim la 1 noaptea.Ma streseaza oamenii care vin sa ma intrebe ce fac, ma dispera oamenii care stau sa se uite la ce fac, care ma verifica daca fac un lucru, mai ales cum il fac.Ma enerveaza sa vad copii de 12 ani ce adopta curentul emo si se prefac ca sunt tristi doar pentru a fi la moda.De cand a ajuns tristetea o moda?Ma enerveaza sa-i vad pe unii de 18-20 ani cum se iau de copii mai mici, le fura banii si ii umilesc...in lumea in care traim e imposibil sa nu fim enervati...

Pamantul fara oameni...cum ar arata?

Oare cum va arata Terra daca oamenii ar disparea brusc? Este intrebarea la care au incercat sa raspunda mai multi cercetatori americani in cadrul documentarului „Viata de dupa oameni”, un film promovat in cadrul A&E Television Networks.

Conform specialistilor, daca umanitatea ar disparea brusc, intreaga planeta va fi cufundata in intuneric in numai cateva ore. Centralele electrice, pur si simplu, nu vor putea genera lumina si caldura fara combustibili. Apa va navali in tunelurile de metrou in numai cateva saptamani, iar acestea se vor transforma in veritabile rauri subterane. Animalele de companie vor muri de foame dupa circa 10 zile, asta daca nu vor invata sa vaneze. Pavajele si strazile asfaltate vor ceda sub presiunea plantelor. Cladirile vor fi acoperite de plante agatatoare si vor incepe sa se prabuseasca in maxim 40-50 de ani. Constructiile moderne sunt proiectate sa reziste pentru aproximativ 60 de ani (podurile pentru 120 de ani, iar barajele pentru 250 de ani). Cu toate acestea, in lipsa unei ingrijiri din partea oamenilor, ele se vor prabusi mult mai devreme, fenomen accentuat si de intemperiile naturii. Absolut toate constructiile realizate de oameni vor disparea complet in cateva mii de ani. Cele 430 de centrale nucleare care functioneaza in prezent vor exploda, desi urmarile unor asemenea explozii nu vor fi atat de catastrofale pe cat se crede. Cel mai bun exemplu este orasul Pripyat din Ucraina, care a fost abandonat dupa dezastrul de la Cernobil. Atunci, oamenii de stiinta au prezis ca locul se va transforma intr-un desert. Astazi, natura si-a intrat in drepturi si Pripyat este asaltat de animale salbatice si de vegetatie abundenta. Padurile vor acoperi circa 80% din suprafata uscata a Terrei in circa 50 de ani. Vegetatia va cuceri complet Terra in maxim 200 de ani. Aerul va deveni mult mai curat in doar 2-3 saptamani, desi dioxidul de carbon din atmosfera nu va disparea decat dupa un mileniu. Ultimele vestigii ale umanitatii vor disparea complet in circa 100.000 de ani. Nu va ramane decat plasticul, asta in conditiile in care nu va aparea o forma de viata care sa il poata procesa. Poate ar fi mult mai frumos,fara noi,oamenii,care nu stim sa pretuim natura cu minunatiile ei,ci doar sa distrugem!

pentru cineva special.care nu mai este...

S-a intamplat , asa , ca orice altceva
Te-am asteptat pana-n zori
A doua zi , au venit , sa imi spuna ca ai murit
Sunt niste prosti , ei nu stiu cat ai visat
Sa zbori
Nu-i nici un mister
Te-ai ratacit in cer
Si esti doar prea sus sa te mai aud
Prea sus sa-ti simt parul ud
Mult prea sus sa te mai vad
Dar esti doar prea sus sa iti mai zambesc
Prea sus sa te mai gasesc
Mult prea sus dar nu-ndeajuns
Sa nu te mai iubesc
S-a intamplat , te-ai pierdut ,
Nici nu-i greu de crezut
De cand te stiu esti cu capul in nori
Asa ca a fos usor de ghicit
Pur si simplu te-ai ratacit
Totusi de unde ai invatat
Sa zbori
Nu-i nici un mister
Te-ai ratacit in cer
Si esti doar prea sus sa te mai aud
Prea sus sa-ti simt parul ud
Mult prea sus sa te mai vad
Dar esti doar prea sus sa iti mai zambesc
Prea sus sa te mai gasesc
Mult prea sus dar stiu ca esti
Prea sus sa te mai ajung
Esti prea sus sa incerc sa plang
Esti doar prea sus sa te mai aud
Prea sus sa-ti simt parul ud
Mult prea sus sa te mai vad
Dar esti doar prea sus sa iti mai zambesc
Prea sus sa te mai gasesc
Mult prea sus dar nu-ndeajuns
Sa nu te ... mai iubesc ...

si totusi exista iubire.....

a venit toamna...

playlist

desene funny

din intamplare gasite pe youtube...verry funny:))

Credinta si genetica

Credintele religioase, ca parte a naturii umane, se afla adanc intiparite in creierul uman, totul fiind programat genetic inca de la aparitia noastra ca specie, sustin cercetatorii de la Universitatea Yale.

Cele mai clare dovezi se regasesc in perceptia copiilor asupra vietii si a convingerii lor ca mintea este separata de corp. O astfel de distinctie este cea care ne permite sa credem in supranatural, in zei sau in prieteni imaginari. „Toti oamenii au aceste convingeri. Ele se afla in circuitele din creierul nostru si nu dispar niciodata”, sustine profesorul Paul Bloom, psiholog in cadrul prestigioasei universitati americane. Pe masura ce imbatranim, incepem sa ne concentram mai mult pe dimensiunea morala a credintei si mai putin pe aspectele ei supranaturale, afirma autorii studiului. Cu toate acestea, in perioadele grele ale unei existente, tindem sa ne apropiem de aspectele supranaturale, fapt dovedit de numarul mare de oameni care se reintorc la credinta in momentele de criza. „Impartasirea credintelor religioase i-a ajutat enorm pe stramosii nostri, in special atunci cand trebuiau sa coopereze pentru a putea vana, a apara comunitatile sau a-i ingriji pe cei suferinzi. Astfel am reusit sa intrecem celelalte specii in cursa evolutionista”, concluzioneaza acelasi Paul Bloom. Deci daca sunt agnostica...inseamna ca nu`s normala:)))?

fara somn 20 ani...wtf?

Un ucrainean nu a mai dormit de 20 ani

Cazul ucraineanului Feodor Nesterciuk a suscitat interesul oamenilor de stiinta inca de acum 20 de ani, cand acesta s-a plans de insomnii puternice. Spre stupoarea tuturor celor care l-au studiat, ucraineanul nu a dormit deloc in decursul acestei perioade de timp.

Conform canalului de televiziune ucrainean ICTV, Feodor Oleg Nesterciuk, acum in varsta de 63 de ani, sufera de o forma de insomnie necunoscuta inca. Niciun tratament sau medicatie contra insomniilor sale nu l-au putut ajuta sa doarma macar o ora, in decursul perioadei de 20 de ani. In acest rastimp, ucraineanul se apre ca a reusit sa se adapteze acestei anomalii care l-a facut celebru in toate cercurile stiintifice de specialitate din lume. “Nu pot face nimic in privinta somnului meu. A trecut atat de mult timp de cand am dormit ultima oara incat am uitat senzatia de somn. La inceput imi petreceam timpul citind ziare si reviste, apoi noptile mele au fost dedicate literaturii din intrega lume. Am citit astfel toti clasicii rusi, francezi, englezi si germani. In prezent, citesc autorii literari sud-americani” declara Nesterciuk, care intre timp s-a mutat intr-o bibiliteca din orasul sau natal, Kamen-Kashirsky. Ziua lucreaza intr-o companie de asigurari, iar noptile sunt dedicate lecturii. Medicii care se ocupa in continuare de cazul sau, afirma ca insomnia sa este o exceptie de la regula. Conform tuturor specialistilor, afectiunea de care sufera Nesterciuk este cauzata de efectele secundare ale unor boli obisnuite de care acesta a suferit in copilarie. Situatia lui Oleg este cu adevarat neobisnuita, el se simte bine, chiar confortabil, iar in acest caz nu putem vorbi de o patologie. In plus nu prezinta semne de oboseala, declara Feodor Koshel, seful departamentului sanatatii din Ucraina. Partea pozitiva este ca in acest timp omul macar a facut lucruri folositoare.In lumea in care traim,foarte agitata si eu as vrea sa am aceasta "boala"...voi nu?

vama veche

Am fost la mare,in cea ce era odata....Vama Veche si bineinteles de ce am dat...de cocalari,de hoteluri de lux.Singurl lucru bun este faptul ca atmosfera de la stuff si expirat(care s-a mutat aproape de granita) seamana cu aceeasi de odinioara.La Pirati nu mai e ceea ce a fost sau nu era cand am fost eu 26 august 2009,erau doar vreo 4 metalisti plictisiti ce sorbeau dintr-o bere:(...nimeni pe mese dand din cap pe acorduri de manowar,metallica:(...Am stat la o bere si am plecat... Noroc ca am fost cu gasca de prieteni,care m-au facut sa. ma simt mai bine...a fost dragutz....dar se putea si mai bine...